Pantelimon Halippa

„Veacuri întregi noi am umblat rătăciţi unul de altul, de veacuri întregi pe noi ne întind şi ne dezbină vrăjmaşii, de veacuri întregi pământul nostru strămoşesc geme sub jugul străin şi iată acum, după atâtea răzleţiri, după atâţia ani de jale şi suferinţe, ne-am strâns fraţii grămăjoară […] Grea a fost soarta noastră crudă, lungă a fost noaptea în care am zăcut, dar cum după noapte răsar zorile şi lumina zilei ia rândul întunericului, aşa şi în viaţa noastră, a neamului moldovenesc, după robie s-a simţit apropierea izbăvirii. Fraţi ostaşi! În voi este toată nădejdea noastră. Ţara se îneacă în lacrimi şi sânge. Vrăjmaşii noştri stau la hotare – vrăjmaşi câtă frunză şi iarbă la spatele nostru şi înăuntrul ţării noastre, dar cei mai mari duşmani sunt în mijlocul nostru. Acesta este neunirea! Fraţii mei, biruiţi acest straşnic duşman şi noi vom birui totul.

Scriitor, publicist, om politic român, vicepreședinte și președinte al Sfatului Țării, Pantelimon Halippa a fost unul dintre cei mai de importanți lideri ai luptei pentru desprinderea Basarabiei de Rusia şi Unirea ei cu România. A contribuit la apariția primului ziar românesc cu caractere latine („Basarabia”), publicând cele mai radicale articole referitoare la necesitatea introducerii limbii române în școli, biserici și instituții. A condus revista „Cuvânt moldovenesc” care a produs un puternic curent de conștiință românească în Basarabia și peste Nistru. S-a dedicat luptei politice, iar în aprilie 1917 a înființat Partidul Național Moldovenesc al cărui program politic urmărea dreptul de autodeterminare națională a moldovenilor. Anul 1918 l-a găsit la Chișinău în fruntea curentului unionist. A votat pentru Unirea Basarabiei cu România, fiind ales vicepreședinte și apoi președinte al Sfatului Țării. A avut șansa istorică să fie nominalizat printre cei care au înmânat actul Unirii regelui Ferdinand I. A participat ca delegat al Basarabiei la adunările naționale de la Cernăuți și Alba Iulia care au proclamat Unirea Bucovinei și, respectiv, a Transilvaniei cu România, adresând cuvinte memorabile: „Asta a fost cea mai mare bucurie din viaţa mea, căci am văzut cu ochii mei împlinirea visului poporului român de a fi unit într-o Românie întregită, liberă şi independentă”.

În perioada interbelică a continuat să manifeste un interes deosebit pentru problemele Basarabiei. A editat și condus revista „Viața Basarabiei” și a protestat energic împotriva cedării Basarabiei și nordului Bucovinei în 1940. A fost preşedinte al Partidului Ţărănesc din Basarabia, iar apoi s-a alăturat Partidului Național Țărănesc condus de Iuliu Maniu. A ocupat numeroase demnițăți în ierarhia vieții politice a României Mari: ministru de stat pentru Basarabia, ministru Lucrărilor Publice, ministru Muncii, Sănătății și Ocrotirii Sociale, senator și deputat.

După instaurarea comunismului în România, sovieticii au declanșat operațiunea de pedepsire a celor care au luptat pentru identitatea națională. Patrioții din Basarabia au fost printre primele victime ale genocidului comunist. Fără nicio judecată, în noaptea de 5/6 mai 1950, Pantelimon Halippa a fost arestat și închis la Sighet. A îndurat ororile din temnițele comuniste din România până în 1952 când a fost predat Uniunii Sovietice. A fost condamnat de ruși la 25 de ani muncă silnică pentru rolul său în Unirea Basarabiei cu România. A fost deportat în Siberia și obligat să spele closetele din lagăre. În 1955 a fost returnat în țară și întemnițat la Gherla și Aiud. A fost grațiat 1957. A murit la vârsta de 95 de ani, mărturisind cu aceeași credință nestrămutată că „viitorul nu poate fi decât în folosul unirii Basarabiei cu România. Altfel, această provincie ar fi jertfită pentru nişte idei care n-au nici un rost în viaţa omenirii. Popoarele trebuie să trăiască aşa cum le dictează interesul, sufletul şi conştiinţa”.