Iosif Jumanca
Iosif Jumanca
1893-1950
„Onorată Adunare Națională,
Astăzi venim şi noi aici, adevăraţi reprezentanţi ai muncitorimii româneşti din Ungaria, Transilvania şi Banat, venim să ne declarăm în faţa preacinstitei Adunări, să declarăm în faţa Internaţionalei Socialiste şi în faţa întregii lumi că vrem Unirea tuturor românilor (Trăiască! Aplauze prelungite). O vrem şi suntem gata a lupta cu toate mijloacele pentru înfăptuirea și pentru apărarea ei. În lupta aceasta suntem solidari cu toți fraţii de pretutindeni, cu toții suntem pentru transformarea socială, ca fiecare om să fie liber și stăpân pe sine însuși […] Social-democraţia nu-i identică cu lipsa simţului naţional. Noi nu zicem «ubi bene, ibi patria», ci zicem că acolo unde ţi-e patria, acolo să-ţi creezi fericirea vieţii tale […] Când facem declarația aceasta, că aderăm la Unire, nu o facem numai pentru că în interesul nostru există simţul acesta, ci şi din convingerea fermă şi conştiinţa clară că prin postulatele luate în rezoluţia prezentată sunt asigurate toate celelalte garanţii pentru democratizarea României […] În felul acesta ne-am înțeles în Marele Consiliu Național, în spiritul acesta am stăruit pentru redactarea rezoluției înaintate și atunci când am stabilit punct cu punct, n-am făcut-o din alte considerații, decât numai și numai că prin aceste postulate, după convingerea noastră, se poate asigura adevărata fericire a României”.
Om politic român, reprezentant de seamă al Partidului Social Democrat, membru al Consiliului Național Român Central din Transilvania, Iosif Jumanca a avut un rol hotărâtor în succesul Adunării Naționale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. A ținut un discurs militant pentru înfăptuirea Marii Uniri. A contribuit la trezirea și cultivarea sentimentului național și a luptat împotriva încercărilor maghiarilor de a menține Transilvania sub stapânirea Ungariei. În Declarația de Unire de la Alba Iulia, la cerințele lui Iosif Jumanca și a celorlalți social-democrați s-a hotărât introducerea votului universal, realizarea unei reforme agrare radicale și acordarea mai multor drepturi pentru muncitorii industriali. Ca recunoaștere a contribuției la organizarea luptei pentru Unirea provinciilor românești, a fost cooptat în Consiliul Dirigent al Transilvaniei unde a îndeplinit funcția de ministru la Resortul Industriei. S-a implicat în susținerea întregii opere de organizare și integrare a Transilvaniei în Regatul României.
A făcut parte alături de Ion Flueraș din delegația României la Conferința de Pace de la Paris, exprimând în cadrul acesteia argumentele socialiștilor în favoarea Unirii Transilvaniei cu România. În anii ’20-’30 a fost ales senator și deputat în mai multe rânduri în Parlamentul României. A reprezentat interesele muncitorimii și claselor sociale defavorizate pentru care a luptat exemplar până la moarte.
S-a pronunțat împotriva aderării Partidului Social Democrat la Internaționala Comunistă. Din cauza poziției sale antisovietice, a fost acuzat de comuniști că „a făcut parte din fruntașii trădători ai clasei muncitoare de până la 23 august 1944”. Și cum „trădătorii” trebuie pedepsiți, Iosif Jumanca a fost arestat în 1949 și condamnat la 1 an și 2 luni pentru „uneltire contra ordinei sociale”. Din cauza terorii suportate în timpul detenției, a fost obsedat de gândul sinuciderii. A decedat la penitenciarul Văcărești, în data de 26 martie 1950.
