Mihai Popovici

Jurist, doctor în drept, publicist, om politic, Mihai Popovici a fost unul dintre liderii Partidului Național Român care au militat constant pentru Unirea Transilvaniei cu Regatul României. A desfășurat o intensă campanie de presă pentru apărarea drepturilor românilor la demnitate națională și dreptate socială din monarhia austro-ungară, publicând numeroase articole în ziarele românești din Transilvania. În anul 1916 s-a înrolat ca ofițer în armata română și a luptat pe front împotriva armatelor germane și austro-ungare. Între anii 1917-1918 a fost însărcinat cu recrutarea și organizarea în rândul oștirii române a Corpului Voluntarilor Români din Moldova, militari proveniți din rândul prizonierilor ardeleni și bucovineni căzuți pe fronturile de luptă dintre Antanta și Puterile Centrale. Voluntarii români și-au manifestat voința de a lupta cu armele în mâini la refacerea armatei române și la recuperarea teritoriului ocupat de inamici. Mihai Popovici a fost cel care a jucat un rol important în orientarea și pregătirea detașamentelor de voluntari în operațiunile militare de eliberare națională a teritoriilor românești. A fost numit în componența Comitetului Național al Românilor Refugiați din Austro-Ungaria, constituit la Odesa în 1918 cu scopul declarat de a lupta pentru realizarea unității statale românești.

A participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia și a fost ales membru în Marele Sfat Național (organism cu atribuții legislative al Transilvaniei după Marea Unire) și membru în Consiliul Dirigent, la Departamentul Industriei și Comerțului. A fost desemnat din partea Banatului, alături de Caius Brediceanu, pentru a înmâna regelui Ferdinand Hotărârea de Unire a Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România. După Marea Unire, Mihai Popovici a ocupat postul de vicepreședinte al PNȚ, devenind din acel moment o prezență marcantă la vârful politicii românești. A fost deputat în Parlamentul României întregite și ministru în opt guverne. A ocupat portofoliile Ministerelor de Finanțe, Justiție, Interne și Lucrări Publice. Adept al politicii lui Iuliu Maniu, a fost arestat în august 1947 de comuniști pentru „activitate intensă în Partidul Național Țărănesc”. A fost închis la Sighet, fără a fi condamnat. A supraviețuit terorii din temniță, fiind eliberat în iulie 1955. S-a stins din viață pe 7 mai 1966, la vârsta de 87 de ani.