Ion Mihalache
Ion Mihalache
1882-1963
„Trăim în noi durerea nației, așa cum trăim durerea propriei noastre ființe și propriei noastre familii. Cine nu simte această durere, nu poate nici să se bucure de bucuriile națiunei sale”. (Ion Mihalache)
„Modest dar curajos, dominat de bun simţ, cinstit cu sine însuşi şi cu semenii săi, harnic ca o albină, totdeauna şi-a consumat întreaga energie pentru binele celor năpăstuiţi. Având permanent faruri călăuzitoare, credinţa creştină şi iubirea de patrie, era firesc să nu rătăcească drumul”. (Ion Diaconescu, deținut politic)
Învăţător, om politic, ministru, fondator și președinte al Partidului Țărănesc, vicepreședinte și președinte al Partidului Național Țărănesc, Ion Mihalache a fost omul providențial al cauzei țărănești. A făcut din cămașa sa un simbol al luptei țăranilor pentru dreptul la demnitate, dreptate și adevăr. A dezvoltat în lumea sătească o mișcare socio-culturală și a fost ales președinte al Asociației Generale a Învățătorilor. În Primul Război Mondial s-a înrolat în regimentele muscelene și s-a distins în calitate de comandant de batalion în batăliile pentru apărarea patriei de la Mărășești și Oituz (1917). Pentru faptele de vitejie fost decorat cu ordinul militar de război „Mihai Viteazul”. În 1918 a trecut Prutul cu misiunea de a străbate satele basarabene pentru a scoate din confuzie pe țăranii îndoctrinați de demagogia bolșevică și țaristă cu privire la propria identitate și mai ales la soarta de urmat a Basarabiei: autonomie în cadrul Rusiei, independență sau revenirea la Patria-Mamă? A pledat pentru românism și unitate națională. S-a confruntat propagandistic cu temerea țăranilor basarabeni, înspăimântați de ruși că vor intra sub stăpânirea „ciocoilor români”. În decembrie 1918 a înființat Partidul Țărănesc, iar în urma alegerilor din 1919 a ocupat portofoliul de ministru al Agriculturii și Domeniilor. În perioada care a urmat, a fost politicianul care a pledat pentru cele mai importante revendicări sociale și politice ale țăranilor: împroprietărirea și votul universal.
În țărănistul Ion Mihalache, comuniștii au identificat un dușman de moarte. În iulie 1947 a fost arestat împreună cu alți lideri țărăniști și atras în „capcana de la Tămădău”, un proces spectacol intentat personalităților marcante ale PNȚ cu scopul de a desființa opoziția democratică. A fost condamnat la temniță grea pe viață pentru „crimă de înaltă trădare”. A stat 16 ani prin aresturi și închisorile de la Galați, Sighet, Râmnicu Sărat. A fost supus unui regim de detenție extrem de dur, cu bătăi sistematice, pedepse cu izolarea, lipsă de alimente și asistență medicală. A îndurat cu greu umilința din penitenciare:
„Uneori începea să ţipe, să urle în celulă şi atunci intrau peste el, îl băteau, îi puneau lanţuri la picioare. I-au pus şi căluş la un moment, că se auzea că nu mai putea să strige”. (Valentin Cristea, deținut politic)
A fost torturat inclusiv de către directorul închisorii de la Râmnicu Sărat, Alexandru Vișinescu. Strigătele sale în celulă: „Fraților, aici este Ion Mihalache. Mă omoară!” – au răsunat în tot celularul. A decedat în ziua de 5 februarie 1963 în penitenciarul Râmnicu Sărat, la vârsta de 81 de ani. Trupul său a fost dezbrăcat și aruncat într-o groapă comună peste alte cadavre. Osemintele nu au fost descoperite nici până în prezent.
