Ion Flueraș
Ion Flueraș
1882-1953
„La 1 decembrie 1918 s-a ținut Adunarea de la Alba Iulia. Cu două zile înainte s-a ținut tot la Alba Iulia ședința Consiliului Național pentru a se redacta rezoluțiile. A fost o ședință istorică. Din partea partidului nostru am asistat și eu […] Noi voiam unirea, dar voiam o autonomie cu garanții serioase pentru a nu ajunge din robia magnaților în robia boierilor. Noi, social-democrații, am luptat mult în acel consiliu ca să ni se admită punctul nostru de vedere: unire, dar până la votarea unei noi constituții libere a întregii țări, Ardealul să rămână autonom”.
Deputat, lider al Partidului Social Democrat, membru în Consiliul Dirigent și președinte al Confederației Generale a Muncii, Ion Flueraș a jucat un rol important în pătrunderea ideilor unioniste în rândurile muncitorilor români din Transilvania și Ungaria. În anul 1918 a fost ales membru în Consiliul Național Român Central, organism politic care a condus acțiunea de eliberare a Transilvaniei de sub dominația maghiară. Și-a adus contribuția la definitivarea articolelor înscrise în Rezoluția Unirii de la Alba Iulia. A fost ales vicepreședinte al Marii Adunări Naționale de la 1 decembrie 1918. Îmbrățișând ideea națională și trecând peste prejudecățile socialiste din epocă, Ion Flueraș a acceptat să facă parte din Consiliul Dirigent și a fost numit șef al Resortului Ocrotiri Sociale și Igienă, revenindu-i sarcina de a reorganiza spitalele și serviciile sanitare, profund afectate de consecințele războiului. În 1919 a fost trimis ca delegat oficial la Conferința de Pace de la Paris cu misiunea de a convinge partidele socialiste din străinătate de necesitatea reafirmării hotărârii de Unire de la Alba Iulia și de a descuraja intențiile socialiștilor maghiari care cereau organizarea unui plebiscit în legătură cu Unirea Transilvaniei cu România.
S-a opus ferm afilierii Partidului Socialist din România la Internaționala a III-a Comunistă de la Moscova. A devenit ținta atacurilor grupărilor comuniste din pricina implicării sale active în Actul Unirii. A fost catalogat drept adversar al bolșevismului și trădător al principiilor socialiste internaționale. În septembrie 1945 a fost arestat și condamnat la 3 luni închisoare pe motiv că a răspândit „manifeste interzise cu caracter democrat”. Pentru opoziția sa constantă față de sovietici, a fost rearestat în 1948 și condamnat la 15 ani temniță grea pentru „crimă de înaltă trădare”. În timpul detenției a fost lovit cu cozi de mătură, torturat cu un ciorap strâmt și umplut cu nisip, și obligat să spele toaletele deținuților. A fost ucis în bătăie în temnița din Gherla, la 7 iunie 1953. Trupul bătrânului luptător pentru Unire a fost aruncat în gropile comune de pe malul Someșului de către gardienii închisorii.
„Ion Flueraş rămăsese în stare de inconştienţă, cu capul tumefiat, cu vânătăi pe faţă şi urme de sânge la gură şi nas. De asemeni, mâinile îi erau tumefiate şi vinete. Pe zeghe şi pantaloni avea pete de sânge. Era inconştient, ţinea ochii închişi şi gemea întruna”.
Mihai Rădulescu (deținut politic) – Traiul și sfârșitul lui Ion Flueraș la Gherla.
