Henri Cihoski
Henri Cihoski
1872-1950
„Sunt fericit că am trăit cele mai mărețe zile din istoria neamului, cu visul milenar înfăptuit. Privesc cu încredere viitorul țării și nu am altă dorință decât ca odihna mea de veci să fie la Mărășești, alături de bravii ostași care și-au jertfit viața pentru apărarea gliei strămoșești, pentru patria noastră, pentru care am sângerat și eu și căreia i-am închinat tot ce am avut mai bun în sufletul meu”.
„Am fost la înălțimea timpurilor în care am trăit și a evenimentelor la care am luat parte”.
General de brigadă, comandant în Primul Război Mondial, ministru al Apărării Naționale în guvernul Iuliu Maniu (1928-1930), membru al Consiliului Suprem de Apărare a Țării și senator de drept, Henri Cihoski a jucat un rol însemnat nu doar în domeniul militar, dar și în evoluția generală a societății românești. A contribuit decisiv la înfăptuirea statului unitar național, la reorganizarea și înzestrarea armatei. A participat din plin la războiul pentru întregirea neamului, luptând pe mai multe fronturi: Valea Oltului, Valea Topologului, Robești-Râmnicu Vâlcea. A fost unul dintre eroii de la Mărășești care au condus luptele grele din 1917 împotriva diviziilor germane conduse de feldmareșalul August Von Mackensen. Prezența sa la comanda Diviziei 10 Infanterie a fost în măsură să contribuie la obținerea victoriei împotriva Puterilor Centrale. Ca dovadă a capacității sale profesionale, generalul Henri Cihoski a fost desemnat în decembrie 1918 subșef al Marelui Stat Major General. În 1919 a avut în responsabilitate coordonarea operațiunilor de eliberare definitivă a Transilvaniei de trupele inamice. A participat la organizarea administrației românești în Basarabia și la tratativele de pace de la Paris, în calitate de expert militar. Pentru vitejia, destoinicia și modul cum a condus Divizia 10 Infanterie în bătălia de Mărășești, a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”.
„Înainte de a mă despărți de voi, țin să vă reamintesc că nu este chip mai măreț de a vă face datoria decât ca în toate faptele să vă călăuziți de dragostea de neam și țară”.
În noaptea de 5/6 mai 1950, la vârsta de 78 de ani, a fost ridicat de Securitate de la locuința sa din București pentru a fi întemnițat la Sighetu Marmației, împreună cu alți demnitari români. Panicat că va fi încarcerat și executat pe un câmp fără judecată, neștiind unde va fi transportat cu convoiul de dube fără ferestre, bătrânul general a intrat într-o teribilă depresie și a înnebunit în drum spre închisoare. Și-a pierdut viața câteva zile mai târziu. Rămășițele sale pământești au fost aruncate într-o groapă comună din Sighet, fără a li se cunoaște locul precis.
„Pe drum, generalul Cihoski a avut un șoc nervos și a început să vorbească încontinuu. Se vedea tânăr ofițer, rezolvând diferite chestiuni de serviciu; se vedea comandând trupa sau dând indicațiuni și pedepse subalternilor; se vedea, în sfârșit «flirtând» sau făcând declarații de dragoste. Întregul film al vieții lui se desfășura în fața celor din dubă. Era un spectacol penibil, uneori de-a dreptul tragic, ofițerul de elită de altădată, acum cu mintea rătăcită, vorbea fără încetare”. (Constantin C. Giurescu – Cinci ani și două luni în penitenciarul din Sighet).
