Daniel Ciugureanu

Medic, doctor în științe medicale, deputat în Sfatul Țării de la Chișinău, prim-ministru al Republicii Democratice Moldovenești, ministru pentru Basarabia în patru guverne ale României Mari, vicepreședinte al Camerei Deputailor, vicepreședinte și președinte al Senatului, Daniel Ciugureanu a fost unul dintre făuritorii României Mari care au avut o contribuție crucială în emanciparea românilor basarabeni, rolul său în Unirea Basarabiei cu România fiind comparabil cu cel jucat de Iuliu Maniu în Unirea cu Transilvania. A rămas în istoria națională ca prim-ministrul Basarabiei sub mandatul căruia s-au proclamat independența Republicii Democratice Moldovenești (24 ianuarie 1918) și Unirea ei cu România (27 martie 1918). S-a remarcat încă din timpurile studenției în fruntea luptei pentru renașterea națională a românilor din Basarabia. În anul 1908 a înființat cercul „Deșteptarea” care își propunea să contribuie la deșteptarea sentimentului național al românilor pentru a ieși de sub stapânirea Imperiului Țarist și a se uni cu România. Activitatea cercului a fost suspendată, iar în 1912 Daniel Ciugureanu a fost arestat de catre poliția politică țaristă. A fost eliberat dupa câteva luni. S-a înscris în Partidul Național Moldovenesc și a devenit redactor la publicația „Cuvânt Moldovenesc” care a jucat un rol important în viața spirituală și în mișcarea pentru unitatea națională a românilor basarabeni. A participat la toate etapele realizării Unirii, motiv pentru care Nicolae Iorga aprecia că atunci „când spui Basarabia îți aduci aminte de Ciugureanu şi când spui Ciugureanu îți aduci aminte de Basarabia”. A făcut parte din delegația care a prezentat Declarația de Unire regelui Ferdinand. S-a opus tendințelor revizioniste ale Ucrainei care dorea să anexeze teritoriul Basarabiei. A luptat contra pericolului bolșevizării Basarabiei când soldații ruși, aflați în retragere de pe front spre Rusia, au produs jafuri și crime în rândul populației. Pentru a opri anarhia și focarele de agitație existente în Basarabia, Daniel Ciugureanu a fost cel care a cerut intervenția fermă a trupelor române pentru instituirea ordinii și siguranței în țară.

A pregătit desprinderea Basarabiei de Imperiul Rus, transmițând note diplomatice mai multor state în vederea recunoașterii independenței (Anglia, Franța, Germania, Olanda, SUA, Spania, Portugalia, Norvegia, Suedia, Italia, Grecia, Turcia). A negociat la Paris chestiunea recunoașterii Unirii Basarabiei cu România. A avut misiunea de a se întrevedea cu Winston Churchill, dar și cu alți lideri politici francezi și americani, pentru a-i convinge de legitimitatea Unirii.

A continuat să militeze pentru apărarea integrității teritoriale a României, avertizând că pentru „multe zeci de ani de aici înainte, cea de căpetenie îngrijorare pentru statul român va fi constituită din problema rusă”. Pentru intensa sa activitate unionistă, rușii nu l-au iertat și în 1926 l-au condamnat la moarte în contumacie. Calitatea de membru în Sfatul Țării a atras după sine și prigoana în timpul ocupației sovietice. A fost arestat de Securitatea comunistă în noaptea de 5 spre 6 mai 1950 de la domiciliul său din București împreună cu alți membri ai elitei politice românești. Puternic marcat de șocul arestării nocturne și de incertitudinea privind soarta sa, a suferit un atac de congestie cerebrală în timp ce era transportat cu duba spre închisoare. Este primul politician decedat dintre înalții demnitari aduși la Sighet. A fost îngropat în taină, noaptea, în cimitirul comun al deținuților de la Sighetu Marmației, locul său de veci nefiind identificat nici până în prezent.