Aurel Vlad

„Toată dragostea de muncă îi era legată de gândurile lui bune pentru ridicarea poporului de pe aceste plaiuri. Caracterul său ferm și nebiruit l-a pus în slujba țării, pe care a servit-o așa cum știți. Chemat de fiecare dată pentru lipsa pe care o simțea de el orice guvern, Aurel Vlad a fost întotdeauna modest, așa cum numai oamenii de seamă știu să fie. Mi s-a întâmplat ca Aurel să-mi spună că nu primește portofoliu ministerial pentru a face loc altora, căci el nu umblă după onoruri, ci vrea să-și servească țara în muncă perseverentă și grea”. Iuliu Maniu – Orăștie, 1932.

Aurel Vlad a fost unul principalii lideri politici ardeleni care au pregătit Marea Unire de la 1 decembrie 1918. Doctor în drept al Universității din Budapesta, a profesat ca avocat în Deva și Orăștie. A fost printre deputații din Parlamentul de la Budapesta (din partea Partidului Național Român) care au rostit cu mult curaj discursuri împotriva deznaționalizării românilor din Transilvania. Acțiunile sale politice au stimulat un curent puternic de trezire a conștiinței naționale în rândul românilor din Austro-Ungaria. A fost ales membru al Consiliului Național Român Central și președinte al Consiliului Național Român din Orăștie. S-a declarat pentru o autonomie provizorie a Transilvaniei pentru a preveni eventualele conflicte sociale. Aflat mereu lângă Iuliu Maniu și Alexandru Vaida-Voevod, Aurel Vlad s-a implicat în convocarea și organizarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia. A susținut cu resurse materiale și financiare Actul Unirii, fiind cel care și-a ipotecat moșia pentru a plăti soldele militarilor din gărzile naționale românești. Fiind un bun orator, cu un discurs mobilizator, Aurel Vlad dobândise o mare popularitate în rândul transilvănenilor. S-a adresat mulțimii de la tribuna principală a Marii Adunări Naționale, anunțând hotărârea luată în Sala Unirii.

A făcut parte din Consiliul Dirigent al Transilvaniei în cadrul căruia a ocupat Resortul de Finanțe. Rolul ce i-a revenit a fost deosebit de important. A avut printre sarcini: redresarea financiară, desființarea vămilor dintre Transilvania și Vechiul Regat, eliminarea monedei străine de pe teritoriul Transilvaniei, unificarea monetară, evitarea înstrăinării bunurilor existente pe teritoriul Ardealului.

După 1918 a fost fondator și fruntaș al PNȚ și a îndeplinit funcțiile de ministru al Finanțelor (1919-1920), ministru al Cultelor și Artelor (1928-1929) și ministru al Industriei și Comerțului (1929-1930). A fost arestat de Securitate în noaptea de 5/6 mai 1950. La vârsta de 75 de ani, Aurel Vlad a fost aruncat în închisoarea de exterminare de la Sighetu Marmației unde și-a găsit sfârșitul în cel mai cumplit mod. A fost supus unor umilințe greu de imaginat de către gardienii din temnița comunistă. Slăbit și grav bolnav, în noaptea de 2 iulie 1953 a rostit în celulă rugăciunea Tatăl Nostru, apoi s-a stins din viață. Mormântul nu îi este cunoscut până în prezent. În anul 1999 a fost declarat cetățean de onoare al municipiului Orăștie, județul Hunedoara.