Arthur Văitoianu
Arthur Văitoianu
1872-1950
„Aduc omagiul meu luptătorilor, amintirea recunoscătoare de-a pururi a celor ce au căzut în lupte și, mulţumită cerului, România Mare există și ea va exista, orice se va întâmpla!”
General de armată și om politic, Arthur Văitoianu a fost unul dintre comandanţii armatei române în războiul pentru întregirea neamului. S-a născut în județul Ismail din Basarabia anexată de ruși. După terminarea studiilor, devine profesor la Şcoala Superioară de Război din București. A avansat rapid în ierarhia militară, ajungând în timpul Primului Război Mondial la gradul de general de brigadă. A îndeplinit funcțiile de comandant de divizie, corp de armată și armată. În toamna anului 1916 a comandat Divizia 10 Infanterie și a participat la luptele grele din Dobrogea, Flămânda și Turtucaia împotriva armatelor germane și austro-ungare. S-a distins prin modul cum a luptat cu vitejie sub comanda generalului Averescu în victoriile repurtate la Mărăști și Oituz (1917). În 1918 a fost numit inspector al armatei și guvernator al Basarabiei cu titlul de comisar general al guvernului. A contribuit mult la refacerea și consolidarea provinciei basarabene, puternic afectată de anarhia războiului. A demisionat din armată şi a îmbrăţişat o carieră politică. Între anii 1918-1919 a îndeplinit funcțiile de ministru de Interne și ministru de Război în mai multe guverne. În septembrie 1919, într-o perioadă de criză politică, generalul Arthur Văitoianu a fost desemnat prim-ministru. Străin de luptele politice, Arthur Văitoianu a condus pentru scurt timp un guvern format din generali și tehnicieni. A rămas în istorie ca fiind organizatorul primelor alegeri parlamentare din România Mare, bazate pe vot universal. În calitate de prim-ministru, a refuzat constant semnarea Tratatului de Pace cu Austria referitor la minoritățile naționale, pe care l-a considerat dezavantajos pentru statul român, subliniind că modalitatea în care este tratată România „nu corespunde nici spiritului în care s-a făcut alianţa, nici declaraţiilor solemne ale tuturor aliaţilor de a fi luptat pentru libertate în lume, pentru libertatea şi egalitatea tuturor naţionalităţilor mari şi mici”.
În deceniile interbelice, Arthur Văitoianu a fost ales senator de drept în Parlamentul României. A făcut parte din Partidul Național Liberal, iar din 1938 a fost numit consilier regal al regelui Carol al II-lea. Regimul comunist nu l-a cruțat, astfel că în 1947 a fost arestat și întemnițat pentru 7 ani la penitenciarul de la Sighet. S-a stins din viață în 1956, la vârsta de 92 de ani. Trupul său neînsuflețit a fost depus în cripta mausoleului eroilor de la Mărăști, alături de cel al mareșalului Alexandru Averescu.
